Urmele care atestǎ existenţa unui punct populat şi compact în localitatea Buciumi sunt reprezentate de existenţa ruinelor castrului roman de pe platoul “Grǎdiştea” sau “Cetatea”, situat aproape de centrul satului. Locuitorii din moşi – strǎmoşi ştiau de existenţa cetǎţii. Piatra vechiului castru locuitorii satului au folosit-o la construcţiile lor gospodǎreşti. Mai mult cetatea medievalǎ de la Almaş, cu urme evidente şi în prezent, a fost construitǎ cu piatrǎ din vechiul castru roman de la Buciumi deoarece satul în anul 1603 aparţinea grofului Csáky Istvan din Almaş. Mai târziu biserica veche din Buciumi ziditǎ în anul 1750, şi apoi la 1885 transformatǎ în şcoalǎ a fost ziditǎ din ruinele din piatrǎ groasǎ de peste un metru, cu rezistenţǎ şi astǎzi, adǎpostind între altele şi sala cǎminului cultural .
Vechiul castru de la Buciumi fǎcea parte dintr-un dispozitiv de apǎrare a graniţei de Nord-Vest, între Someş şi Crişul Repede, format din cetǎţile Tihǎu, Porolissum, Romita, Românaşi, Bozna, Buciumi şi Bologa.